Studii Bereene despre Împăcarea Omului cu Dumnezeu

Manualul folosit pentru acest curs este Studii în Scripturi Volumul V

Omul pentru care s-a făcut împăcarea

W.T. 1 februarie 1910 (pag. 63)



6 martie

Cum a făcut necesar blestemul o împăcare pentru păcat — o jertfa pentru păcat? — Studii în Scripturi, vol. 5, studiul 14.

(1) Ce implică afirmaţia din Apoc. 22:3: „Nu va mai fi niciun blestem”? Pag. 405.

(2) Se recunoaşte în general că există un blestem sau o nenorocire asupra omenirii şi asupra moştenirii sau casei ei pământeşti, ceva ce Creatorul nu a pus asupra sfinţilor îngeri? Este mai raţional să presupunem că această stare blestemată a rezultat dintr-o imperfecţiune a lucrării Creatorului sau că este o pedeapsă pentru neascultarea omului? Care teorie este susţinută de Scripturi? Citaţi scripturile.

(3) Se potriveşte vreo altă teorie mai bine cu faptele aşa cum le ştim decât prezentarea dată în Biblie despre blestem, cauza aplicării lui, durata lui, şi timpul şi cauza îndepărtării lui? Pag. 405.

(4) Care este teoria obişnuită cu privire la blestem şi prin ce este greşită şi contrară învăţăturii biblice?

(5) Relatarea biblică implică o responsabilitate morală aşa cum ar trebui să aibă un om perfect, făcut după chipul Creatorului său, sau implică un grad scăzut de percepţie morală, asemănătoare animalelor? Arătaţi filosofia acestui subiect. Pag. 406, 407.

(6) Faptul că Adam a fost pus la încercare în faţa marelui Judecător al Universului implică aceasta că a fost perfect şi, prin urmare, potrivit pentru încercare şi răspunzător pentru blestem ca pedeapsă pentru păcatul lui? Pag. 408, par. 1.

Planul lui Dumnezeu privind judecatea Bisericii în acest Veac Evanghelic necesită un Avocat pentru fiecare fiu acceptat de Dumnezeu? Iar judecatea lumii în timpul Veacului Milenar sub un Mijlocitor implică faptul că ea va fi tratată ca întreg şi nu va fi predată Tatălui ca fii până la sfârşitul mileniului, când funcţia de mijlocire va înceta?

(7) Faptul că acum Biserica are nevoie de un Avocat şi că pentru ziua de judecată a lumii este prevăzut un Mijlocitor, nu confirmă ideea că peste fiecare membru al familiei umane există un blestem sau o condamnare divină datorită păcatului? Pag. 408, par. 2.

(8) Blestemul acesta afectează omenirea doar fizic? O afectează de asemenea şi mintal şi moral? Daţi o explicaţie. Citaţi scripturi. Pag. 408, ultimul paragraf, pag. 409.

(9) În ce scriptură se spune că blestemul asupra rasei noastre este mânia lui Dumnezeu? Pag. 409, par. 1.

(10) De cât timp este această mânie asupra rasei şi cât va mai continua? Dacă se va sfârşi, în ce fel se va întâmpla? Pag. 410, par. 1.

(11) Există şi o zi specială de mânie menţionată în Biblie? În ce sens este diferită de restul celor 6.000 de ani de mânie divină şi de ce? Pag. 410, par. 1.

(12) Ce deosebire între Biserică şi lume trasează Scripturile cu privire la acest subiect al mâniei? Mai sunt creştinii „copii ai mâniei”? Sau mânia lui Dumnezeu a trecut de la ei? Dacă da, în ce condiţii? Pag. 410, par. 2.

(13) Au creştinii necazuri în aceeaşi măsură ca şi lumea, sau au circumstanţe şi condiţii care să le amelioreze durerile, suferinţele şi boala? Care este procesul prin care ajung în aceste condiţii ameliorate şi liberi de „blestemul” sau „mânia” divină? Citaţi şi explicaţi şase scripturi. Pag. 411, par. 1.

13 martie

(14) Care este verdictul sau blestemul lui Dumnezeu împotriva păcatului? Dacă este o sentinţă cu moartea, de ce întârzie El executarea acestei sentinţe? Pag. 411, par. 2.

(15) Care au fost circumstanţele care au adus blestemul şi au existat ceva împrejurări amelioratoare? Pag. 412, par. 1.

(16) Admiţând că pedeapsa pe care Dumnezeu o execută împotriva omenirii este una dreaptă, ar fi fost posibil să procedeze cu păcatul altfel decât a făcut-o? Pag. 412, par. 2.

(17) Explicaţi cum ar fi putut proceda Dumnezeu diferit cu păcatul şi cu păcătoşii şi arătaţi dacă planul pe care îl urmăreşte are sau nu avantaje speciale faţă de oricare alt plan. Pag. 413.

(18) Admiţând că ar fi putut exista un curs mai moderat în procedura Atotputernicului cu păcatul, dar că planul adoptat este cel mai înţelept posibil, putem presupune că ar exista vreun dezavantaj pentru omenire în vreun sens sau grad? Pag. 414, par. 1.

(19) A limitat Dumnezeu lucrarea harului Său la acest Veac Evanghelic sau va exista o dezvoltare în continuare în timpul Mileniului? Pag. 414, par. 2.

(20) Despre condiţiile Milenare citim că „Orice genunchi se va pleca şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu”. Să înţelegem că aceasta înseamnă că ascultarea lor va fi în totalitate obligatorie? Sau să înţelegem că deşi pentru un timp vor predomina lecţii obligatorii, totuşi în cele din urmă testul va fi în privinţa inimii, a voinţei umane — fie pentru viaţă veşnică, fie pentru moarte veşnică? Citaţi o scriptură care învaţă acest lucru cu privire la Veacul Milenar. Pag. 415, par. 1.

(21) Cum vi se pare planul divin privit în ansamblu? Ca bun sau rău, drept sau nedrept, iubitor sau fără iubire? Pag. 415, par. 2; pag. 416.

20 martie

(22) În ce sens naţiunea lui Israel a avut o a doua încercare pentru viaţă sub Legământul Legii? Pag. 417, par. 1.

(23) A primit Israelul o binecuvântare sub Legământul Legii, sau un blestem suplimentar sau o condamnare la moarte? Experienţele lor vor rămânea ca o daună pentru ei? Pag. 417, par. 1.

(24) Citim că Cristos a fost făcut blestem pentru Israel, pentru că este scris: „Blestemat este cel atârnat pe lemn.” În ce fel a împlinit moartea Domnului nostru pentru israeliţi ceea ce nu era necesar pentru restul omenirii? Pag. 417, par. 1.

(25) Care este necesitatea împăcării între Dumnezeu şi om? Şi ce asigură ea celor împăcaţi? Pag. 417, par. 2.

(26) Explicaţi filosofia acestei chestiuni – a căderii şi a răscumpărării, a restabilirii şi modul în care acestea sunt legate. Pag. 417, par. 2.

(27) Când a văzut înţelepciunea lui Dumnezeu starea omului şi cum S-a îngrijit de ajutorul necesar? A existat o altă putere care ar fi putut servi scopului Său sau alt mijloc prin care ar fi putut fi realizat? Pag. 418.

(28) Care sunt cele trei părţi ale programului divin, aşa cum îl împlineşte Dumnezeu? Explicaţi‑le şi asociaţi-le. Pag. 419.

(29) Pentru ce proporţie din familia umană a fost aranjată ispăşirea? Şi cine doar din omenire nu va reuşi să profite de prevederile ei? Pag. 419, ultimul paragraf.

(30) Ce se înţelege prin mărturia „la timpul potrivit”? (1 Tim. 2:6) La ce ne putem aştepta în ceea ce priveşte numărul celor mântuiţi? Pag. 420.

27 martie

(31) Ce înţelegem prin Împăcarea între Dumnezeu şi om? Şi ce este necesar înainte ca aceasta să poată fi împlinită pentru vreun membru al familiei umane? Explicaţi chestiunea. Pag. 421.

(32) A fost pedeapsa împotriva păcatului una dreaptă? Şi cum putem judeca dreptatea sau nedreptatea din partea marelui Creator, văzând că El este atât de mare iar noi atât de mici? Comparaţi pedeapsa păcatului din punctul de vedere scriptural – pedeapsa cu moartea – cu greşita teorie populară a chinului veşnic, şi explicaţi erorile celei din urmă şi motivele vederii scripturale. Pag. 422, par. 1.

(33) Cum sacrificiul unei persoane poate compensa păcatele multora? Pag. 422, par. 2.

(34) Deoarece niciunul care şi-a primit viaţa de la părintele Adam nu a avut o viaţă nepătată, vedem că nimeni nu putea cumpăra sau răscumpăra pe fratele său sau pe fraţii săi. Dar nu putea un înger sfânt, liber de condamnare, să-şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru viaţa omului? Dacă nu, de ce nu? Pag. 422, par. 2.

(35) Astfel, dacă pentru a deveni Răscum­părătorul omului o fiinţă spirituală ar trebui să-şi schimbe natura cu o natură pământească, pe ce bază a determinat Tatăl cine ar putea deveni Răscumpărătorul omului şi obţine răsplata glorioasă potrivită serviciului? Pag. 423.

(36) Ce prioritate sau drept a avut Domnul nostru ca Logos sau Cuvântul lui Dumnezeu, faţă de ceilalţi în ce priveşte această ocazie deosebită de a deveni Răscumpărătorul omului? Pag. 424.

(37) A fost oferită sau sacrificată de Dumnezeu o fiinţă spirituală pentru păcatul omului? Pag. 424, par. 2.

(38) Şi-a început Domnul nostru jertfa pentru păcat atunci când El, ca fiinţă spirituală, Logosul, a acceptat propunerea divină să devină Răscumpărătorul omului, sau când a început şi când s-a terminat jertfa pentru păcat? Citaţi scripturile. Pag. 425, 426.

(39) Când S-a prezentat Domnul nostru pe Sine Însuşi? Când a fost oferit şi acceptat preţul corespunzător, şi când s-a manifestat pe deplin acceptarea? Pag. 426, par. 2.